Mamutul TVR

Despre televiziunea publică poţi să scrii foiletoane, darămite un articol. De când mă ştiu, tot ceea ce aud referitor la acest subiect, nu m-a mirat şi nici nu o să mă mire vreodată. Nu ştiu de ce, dar parcă acolo ar lucra – ipotetic vorbind – aceleaşi personaje de când s-a înfiinţat instituţia şi până în prezent. De parcă marile „învăţături” şi ifose s-au transmis.

Sunt în ţara aceasta şi şcoli de jurnalism, însă chiar şi acolo televiziunea publică este percepută altfel şi nu mă refer la menirea sa profesională, ci la văicărelile şi perpetuarea lor. Despre ceea ce trebuie să facă o televiziune publică, să zicem că lucrurile sunt clare, sau cel puţin din documente. De exemplu, dacă vă trece prin minte să accesaţi site-ul acestei instituţii subordonate – chipurile – statului, o să citiţi că „TVR şi-a definit misiunea, viziunea şi valorile, în cadrul proiectului strategic de reformulare a misiunii publice, demarat de Televiziunea Română, în 2011. Partenerul TVR în acest proiect este Centrul pentru Jurnalism Independent, organizaţie non-guvernamentală care acţionează pentru păstrarea standardelor jurnalistice”. Cu alte cuvinte, vorbim de mai multe etape.

Prima dintre ele se referă la ceea ce a fost canalul public înainte de 1989, şi mă refer în mod explicit la cei care au prins sistemul vechi – comparaţia este clară. Se ajunsese la două ore de program în timpul săptămânii, de la 20 la 22 şi ceva mai mult sâmbăta şi duminica. Despre conţinut nu merită amintit, pentru că regimul nu permitea să lucrezi la televiziune fără ca Partidul şi Securitatea să se fi convins temeinic că eşti un brav slujitor şi chezaş al aspiraţiilor (a se citi emanaţiilor), pe care propaganda statului le trâmbiţa la tot pasul, atât la televiziune, cât şi la radio şi presă scrisă. Acum mă întreb retoric, şi poate dincolo de subiect, dacă mai trăia Ceauşescu, în România ar fi fost permis internetul?

Hei, voi ăştia de la jurnalismul independent, ia spuneţi, cum e cu TVR? Te poţi angaja acolo după concurs sau pur şi simplu postul respectiv se lasă moştenire? Aaaaa, nu e treaba voastră, asta, ci doar programul în sine. Hai că înţeleg, deşi…

După ce s-a răsturnat dinastia lui Ceauşescu, Televiziunea Română a simţit nevoia să fie liberă. Aşa a luat fiinţă programul non-stop al TVRL, deşi tehnica dădea mari rateuri. Echipamentele învechite din studio, carele care transmiteau în direct, dar mai ales reţeaua de relee naţionale, nu permitea acest lucru. S-au alocat fonduri grase pentru ca Televiziunea Română să emită la capacitate maximă. Investiţii s-au făcut şi în studiouri şi încetul cu încetul s-a ajuns astăzi de la analogic la digital. Tot de pe vremea lui Ceauşescu a rămas şi taxa TV, pentru că, citez din nou: „Principala sursă de finanţare a televiziunii publice o reprezintă taxa TV, care este cea mai scăzută din Europa, 11 Euro pe an.

Fondurile pe care TVR le primeşte de la bugetul de stat merg în proporţie de aproximativ 90% direct către Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, pentru transmisia terestră.” De ce s-a ajuns aici? Foarte simplu. De la început, această instituţie nu a fost construită în ideea de a furniza informaţie onestă, echidistantă şi actuală, care să stimuleze formarea unei opinii proprii, ci ca un mecanism de a consuma banul public, departe, foarte departe de principiul rentabilităţii, după care se ghidează televiziunile comerciale. Dincolo de aceşti bani de la stat şi de la cetăţeni, TVR mai încasează sume şi din publicitatea comercială, care, conform statutului, nu trebuie să depăşească 8 minute din ora de program, în comparaţie cu canalele particulare, cărora li se permite să se întindă până la 12 minute din 60.

A plecat, anul trecut, Stelian Tănase, guru televiziunii publice, campion la văicăreală şi la tocat bani. La finele lui 2015, Televiziunea Română a prezentat o pierdere de aproximativ 155 milioane euro, ceva mai mică în comparaţie cu 2014. De parcă am vorbi de Complexul Energetic Hunedoara, nu de o amărâtă de televiziune. Bine, Stelică a plecat şi în locul lui a venit – chipurile – pe interimat, pentru că în momentul de faţă nu e coadă la conducere, Irina Radu. Când s-a vorbit de femeia asta, toată lumea a spus că-i profesionalismul întruchipat, o jurnalistă de excepţie. Iertată să-mi fie îndrăzneala, însă eu habar nu am de dânsa. Şi din nou se perpetuează prostia. Vorbim de o instituţie publică, în căutare de manager, nu de jurnalişti profesionişti sau vedete ale vieţii publice. Când a fost numit ciudatul acesta de Stelian Tănase, la ce s-au gândit politicienii? Păi nu cred că au gândit, cum nici în cazul femeii ăsteia nu pot să cred altceva. Nici nu a ajuns bine în funcţie, aşa, cu interimatul eu cu tot, că a şi început să vină cu soluţii. Adică:

  1. Să crească birul pe cetăţeni, prin indexarea acestei nenorocite de taxă TV. Cu alte cuvinte, noi, fraierii posesori de TV-uri, să plătim mai mult, pentru ca tovarăşa Irina, împreună cu echipa de „profesionişti”, să aducă în casele şi inimile fiecărui român, programele „pline de audienţă”, cu care sfânta TVR ne-a obişnuit, mai ales de când spaţiul mass-media a fost inundat şi monopolizat de canalele particulare. Doamna, Irina, să îmi spuneţi dacă în vreun sondaj de piaţă media instituţia pe care o conduceţi, măcar prin unul din canalele din care dispune în prezent, se află printre primele 5 locuri din ţară. Am spus din ţară, că din lume îmi este ruşine să vorbesc. E adevărat că, în Germania, de exemplu, taxa TV este peste 200 Euro pe an, însă dvs. vreţi să comparaţi programele ARD şi ZDF cu TVR1, TVR2 sau nu mai ştiu eu care alt canal al SRTV? Ia încercaţi să măriţi taxa, că sunt şi eu curios ce o să se întâmple. Or să iasă din nou oamenii în stradă? Eu cred că da şi mai cred că oricum vă aflaţi într-o problemă de ordin legal. Taxa aceasta cum se achită? Prin factura la energia electrică, nu? Păi societatea de furnizare a energiei electrice nu e a statului, e privată. Adică lor nu le iese nimic? Şi încă ceva: când plătim abonamentul la cablu, nu cumva plătim acolo şi pentru dvs.? Adică dacă sunt abonat la cablu, nu ar trebui să mai plătesc şi taxa TV prin abonamentul de la energia electrică, nu e aşa normal? Că doar nu captez semnalul terestru. Şi apropo de semnalul terestru, vă asigur că nu se prinde TVR-un în digital, cu aceeaşi acoperire cu care eram obişnuiţi în analogic.
  2. Eliminarea limitărilor duratei spoturilor publicitare. Doamna Radu, prin esenţă, dacă vreţi să vă raportaţi şi la alte televiziuni publice din spaţiul comunitar, veţi vedea că şi acolo există limite în această privinţă, şi că, tot aşa, programele nu pot fi întrerupte de publicitate comercială. Sunt chiar canale de stat care nici măcar nu difuzează publicitate comercială, dacă vreţi să ştiţi acest lucru şi nu pretind că au găuri în buget de niciun fel, darămite de 155 milioane de euro!?! Adică vreţi să vedem pe TVR1 aceeaşi cantitate de mesaj comercial? Foarte bine! Atunci eliminaţi taxa!
  3. Eliminarea pe o perioadă determinată sau nedeterminată a plăţii TVA, pentru producţiile de filme artistice şi drepturile de transmisie a unor competiţii sportive. Ştiţi, d-na Irina, imitaţi comportamentul lui Stelică, că şi pe el îl apucau pandaliile exact înaintea transmiterii CM de fotbal. Vă mai amintiţi cum ameninţa că face şi că drege dacă TVR nu transmite în direct din Brazilia? Dar unde scrie că TVR are acest drept exclusiv? Dacă eşti o televiziune falimentară şi nu ai bani de niciunele, la ce-ţi mai stă mintea la transmisii mari sportive? Nu vă faceţi griji, că are românul unde să vadă competiţiile sportive. Sunt canale particulare specializate şi pe acest gen de programe şi nu cer taxe ca la mamutul pe care îl conduceţi. Dvs. nu vreţi să deschideţi ochii mari şi să vedeţi ceea ce se vede încă de mulţi ani şi prin ochii nespecialiştilor şi anume că apariţia regimului concurenţial pe piaţa media din România a determinat canalele televiziunii publice să intre într-un declin dincolo de ridicol. În ce ţară, d-na Irina, vreo televiziune naţională publică, transmite campionat mondial de fotbal? Poate în Belarus sau China… Unde scrie că dacă sunteţi canal public de televiziune aveţi obligativitatea să transmiteţi exclusiv astfel de transmisii? Nu mai suntem nici pe timpul lui Ceauşescu, de aceea reveniţi cu picioarele pe pământ şi înţelegeţi faptul că, noi, publicul, din cele câteva zeci, sute de canale pe care le avem la dispoziţie pe cablu sau satelit, avem dreptul să ne alegem la ce post de televiziune să ne uităm. Înţelegeţi că şi pe timpul comunismului oamenii îşi cumpărau antene satelit şi se uitau la alţii, darămite acum, când în România sunt zeci de televiziuni şi unde numai concurenţa şi bunul manageriat dictează ce anume este şi nu de consumat ca şi produs TV. Dvs. consideraţi că sunteţi din altă emisferă şi că posturilor TV pe care le guvernaţi şi se cuvine totul. Spuneţi că sunteţi o echipă de profesionişti, dar situaţia falimentară, în care vă aflaţi de atâţia ani, vă contrazice.
  4. Transformarea unuia dintre posturile TVR1 sau TVR2, în televiziune de ştiri. Te doare capul când vezi cum debordează profesionalismul! Aţi avut, d-na Radu, până la finele iulie 2015, un canal de ştiri. Îi spunea TVR Info. Nici dracu’ nu se uita la el. Mai mult de jumătate din emisiuni erau retransmisii ale Euro News în limba engleză. Nici măcar o televiziune locală nu şi-ar fi permis un amatorism mai mare ca la TVR Info, un eşec din toate punctele de vedere. Cine vrea să se convingă, nu are decât să citească presa vremii, de când s-a născut acest canal, pe 21 decembrie 2008 şi până s-a sfârşit, în vara lui 2015, final aşteptat, asta după ce în august 2012 îşi schimbase denumirea în TVR News. O televiziune de ştiri care să se ia la trântă cu Antena 3 şi Realitatea TV, în 2008, chiar că ar fi însemnat ceva, însă „furnizarea de informaţie onestă, echidistantă şi actuală, care să stimuleze formarea unei opinii proprii” nu era decât o idee pe o hârtie, aşa cum este şi în prezent oricare alt canal al Televiziunii Române. Cu TVR Cultural ce aţi făcut? Credeţi că avea vreo concurenţă? Nu! Evident că nu. Şi totuşi a fost desfiinţat. Şi acum aveţi o grămadă de canale: TVR1, TVR2, TVR3, TVR Internaţional, TVR HD şi regionale, cum vă place să le spuneţi localelor din Timişoara, Cluj, Iaşi, Craiova, Târgu-Mureş şi Chişinău. Dacă aveţi atât de multe şi acute probleme financiare, de ce nu închideţi staţiile şi faceţi doar un post sau două, care să funcţioneze aşa cum trebuie, iar apoi, când vă reveniţi, dacă vă mai reveniţi, să vă lărgiţi din nou numărul canalelor? Ştiu, ştiiiiiu, că în nimicnicia dvs., tocmai când problemele sunt mai acute, ei, exact atunci doriţi să cheltuiţi şi mai mulţi bani.

Ce este TVR1? Un canal care dă un jurnal de ştiri prin de breaking news şi live. Ce, mă, vă este ruşine cu limba română? Nu ştiţi să mai scrieţi „de ultimă oră” şi „în direct”? Ce este TVR2? Ce are el de preţ? Nimic! TVR HD este un dezastru. Practic reluări de pe TVR1 şi TVR2 şi când nu sunt reluări, transmite acelaşi program ca şi TVR1 sau TVR2. Cu ce scop? Ştiu răspunsul, dar e greşit. Adevărul e ca să consume bani, bani în plus, pentru că dacă un program este transmis pe un canal, la ce bun să-l mai distribui şi pe al doilea? TVR Internaţional e tot un colaj de reluări, de dat la fraierii de peste hotare, pe satelit. TVR3 este tot o pacoste. Ziua transmite emisiunile studiourilor teritoriale, adică porcăriile locale, cu producţii de mântuială, fără nicio şansă vizavi de cota de piaţă, iar seara Telejurnalul, apoi iar reluările de la staţiile locale. Din moment ce am studiouri locale sau teritoriale, la ce bun să le mai fac un canal pentru colaje? Răspunsul, evident, acelaşi: tocarea banilor. Şi unde mai pui că la TVR-uri mai sunt şi emisiuni în limbile minorităţilor. Adică dau bani ca să aud vorbindu-se în limba română sau maghiară? La mine în ţară, ungureşte? Ptiu, drace, pe ce arunc eu patru lei pe lună!

Grandomania managerilor TVR nu poate fi abolită? Nu există niciun plan viabil de reducere a numărului foarte mare de canale care să se justifice prin producţie, transmisie şi retransmisie la condiţiile media şi financiare ale lui 2016. Nicio televiziune de stat din Europa nu poate să spună că o duce bine la ora actuală, pentru că apariţia posturilor private generează cu adevărat concurenţa, care ar trebui să ducă la o triere, la o selecţie naturală a calităţii şi mai ales la o sinceră adaptabilitate a produsului jurnalistic şi artistic de televiziune, pentru timpurile în care trăim. Şi acum la TVR avem Gala umorului românesc, Tezaur folcloric, Teleenciclopedia, pe Marina Almăşan şi alte epave de emisiuni şi oameni faţă de care noţiunea de rating este una paralelă. Mai lipsea din palmares Gala desenului animat, că în rest, tot vechii actori şi cântăreţi din Epoca de Aur difuzaţi, că de filme artistice, de ce să mai vorbim? Ştiţi câte filme ruseşti aţi difuzat în 2015 numai pe TVR2? Bă, nenorociţilor, filme ruseşti? Pe banii mei? Că şi pe vremea lui Ceauşescu nu se dădea aşa ceva. Era Dallas, Linia maritimă Onedin şi câte şi mai câte alte producţii capitaliste.

Oamenii au în prezent posibilitatea să aleagă şi aleg de fiecare dată altceva decât TVR-urile. Prin lege obligaţi cabliştii să vă retransmită porcăriile de canale. Singurul rating pe care îl fac posturile dvs. de televiziune este când la concurenţă se dă publicitate şi telespectatorul zapează telecomanda, în căutarea altor programe. Evident că nu poposesc pe TVR-uri, decât pentru secunda cât îi trebuie să zburde cu degetul pe butonul altui canal.

Singura preocupare a conducerii TVR este să cerşească bani, producţii, deduceri. Hai să fim serioşi, d-na Irina Radu, cu tot profesionalismul dvs., de ce nu mergeţi la o staţie privată? După cum cred, recitind aceste rânduri, o să pricepeţi repede că nu de profesionişti are nevoie Televiziunea Română, ci de un manager care să facă mai întâi curăţenie în propria-i ogradă şi apoi să ceară şi de la Guvern banii de subzistenţă, dincolo de abuziva taxă TV de la populaţie. Cine visează să facă carieră politică, managerială şi profesională la TVR-uri, e cel puţin cu capul în nori. Şi posturile particulare au probleme financiare, televiziunea în sine nu e o afacere în România lui 2016. Amintiţi-vă că şi Televiziunea Elenă şi-a încetat activitatea acum 2 ani parcă, pentru câteva luni, când ţara intrare în colaps economic şi nu s-a produs nicio revoluţie în Grecia. În România s-au închis atâtea combinate, uzine, fabrici şi totuşi încă supravieţuim. De ce credeţi, d-na Radu, că este atât de indispensabilă Televiziunea Română în 2016, când marea majoritate a românilor nici nu ştiu pe ce buton trebuie să apese telecomanda pentru a găsi posturile dvs. „profesioniste”? Televiziunea Română a murit acum douăzeci şi cinci de ani, dar încă nu vă daţi seama. Tot ce ţine de clădirea aceea făurită în anii comunismului, cu tot ce o reprezintă, nu face altceva decât să ţină sub perfuzie generaţia de oameni, care au prins comunismul şi mai clar, doar publicul pensionar, nostalgic după fâsâiturile de emisiuni de divertisment, la care nimeni nu ar râde, cu excepţia imbecililor care le produc şi care ştiu că „profesionalismul” lor este apreciat doar la canalele TVR, pentru că oriunde ar merge în altă parte, nu ar avea nicio şansă.

„TVR este televiziunea aflată în topul încrederii majorităţii românilor, potrivit unui sondaj realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS), în octombrie 2011.” Aşa scrie, acum, în 2016, pe site-ul oficial al distinsei instituţii falimentare. Aşa se prezintă Televiziunea publică în prezent, cu un sondaj (mai mult sau mai puţin trucat), efectuat în urmă cu mai bine de patru ani. Credeţi că de atunci şi până acum nu s-au mai făcut astfel de sondaje? Sigur că da, însă procentajul TVR nici măcar nu mai poate intra în discuţie. S-a deşteptat românul, mare consumator de televizor, sau voi aţi rămas ancoraţi în acelaşi „trecut glorios”, în timpurile când termenul „concurenţă” încă nu se inventase?

Vedeţi că nişte parlamentari au început să umble la Legea 41/1994. Cine ştie, poate o să dispară şi taxa asta, ca să nu mai aveţi ce indexa şi în felul acesta să înţelegeţi, măcar acum, în ceasul de pe urmă, că a cam venit timpul să coborâţi la nivelul conjuncturilor actuale şi că mai ales că principiul supravieţuirii este strâns legat de noţiunea de adaptabilitate. Nimeni nu o să plângă după canalele dvs. publice, dacă mâine ar dispărea. Lăsaţi un singur post să emită, d-na Radu! Faceţi din acesta ceva cu adevărat demn de o televiziune publică şi atunci nu aveţi decât să vă numiţi profesionistă şi televiziunea şi dvs. personal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*